ADHD este o tulburare complexa de neurodezvoltare care poate afecta capacitatea oamenilor de a functiona in multe aspecte diferite ale vietii, cum ar fi la scoala, la serviciu si chiar acasa. Desi ADHD poate genera provocari vizibile in viata de zi cu zi, simptomele la copii si adulti variaza si uneori sunt greu de recunoscut. In general, aceasta tulburare este diagnosticata la copii pana la varsta adolescentei, varsta medie fiind de 7 ani.
ADHD provoaca in primul rand simptome legate de neatentie, hiperactivitate-impulsivitate sau o combinatie a ambelor. Pacientii poat avea dificultati de a acorda atentie si de a ramane organizati, exces de agitatie sau neliniste, precum si probleme cu autocontrolul sau comportamentele impulsive. La copiii cu ADHD, acest lucru poate duce la aparitia urmatoarelor simptome, cum ar fi:
probleme de concentrare pe activitati, acestia fiind usor de distras;
capacitate redusa de atentie in timp ce se joaca sau isi fac temele scolare;
se framanta, se zvarcolesc sau au probleme in a sta nemiscati;
au in mod constant nevoia de miscare;
frecvent angajati in activitati cu voce tare sau perturbatoare
vorbirea excesiva si intreruperea altor persoane.
Fara doar si poate, varsta pare sa fie cel mai mare factor pentru diferentele de simptome intre indivizi. Cu toate acestea, diferentele etnice si culturale pot juca, de asemenea, un rol semnificativ in diagnosticarea si tratamentul acestei afectiuni. Potrivit cercetarilor, diferentele de credinte, valori si chiar abordari medicale pot avea un impact asupra modului in care anumite comportamente – dintre care multe sunt rezultatul direct al ADHD – sunt privite. De fapt, diverse studii au aratat ca micutii care apartin unor grupuri etnice marginalizate sunt mai putin probabil sa primeasca diagnosticul si tratamentul corect de care au nevoie pentru ADHD.
Alti factori culturali care pot influenta perceptia, diagnosticul si tratamentul ADHD includ:
lipsa de cunostinte despre afectiune;
frica de stigmatizarea din jurul afectiunii;
lipsa de incredere in sistemul medical;
capacitatea redusa de a recunoaste cand simptomele sunt problematice;
diferente in modul in care anumite comportamente sunt privite intre sexe;
acces limitat la servicii de asigurari sau de asistenta medicala;
lipsa cadrelor medicale competente din punct de vedere cultural
Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor referitoare la cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri. Pentru alte detalii, va rugam sa accesati pagina Politică de Confidențialitate.